Ansamblul Mănăstirii Bârnova restaurat complet de IASICON

Societatea IASICON SA a redat frumusețea de altădată uneia dintre cele mai frumoase ctitorii din Moldova, Mănăstirea Bârnova.

Ansamblul Mănăstirii Bârnova a fost restaurat în perioada 2018-2023, în cadrul proiectului „Restaurarea și Valorificarea Turistică și Culturală a Ansamblulu Mănăstirii Bârnova din comuna Bârnova, județul Iași”, finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Operațional Regional 2014-2020.

Restaurarea proriu-zisă a fost realizată de asocierea firmelor IASICON SA și CONSTRUCȚII UNU SA, în care lider a fost compania IASICON SA, reprezentată prin director general – ing. Titel Sinescu. Lucrările ample de conservare și restaurare la ansamblul Mănăstirii Bârnova au fost îndrumate de directorul tehnic al societății IASICON SA – ing. Gheorghe Băean și de managerul de proiect – ing. Sebastian Todică și a presupus consolidarea și restaurarea a cinci clădiri monumente istorice ce fac parte din ansamblul Mănăs­tirii Bârnova: Biserica Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Clădirea Chilii (cu funcțiune de muzeu în urma restaurării prin proiect), Ruinile din Incintă, Turnul Poartă, Zidul de Incintă. Astfel, toate aceste clădiri monumente istorice au recăpătat aspectul pe care-l aveau pe vremea lui Dabija Vodă.

Obiectivul general al proiectului

Scopul proiectului a fost restaurarea, conservarea și valorificarea durabilă a obiectivului de patrimoniu cultural național Mănăstirea Bârnova din comuna Bârnova, județul Iași. Proiectul face parte dintr-o inițiativă complexă de investiții ce are ca obiectiv pe termen lung impunerea monumentului istoric Mănăstirea Bârnova ca o destinație importantă pe harta turismului cultural – religios local și regional, creând premisele pentru valorificarea potențialului său turistic.

Obiective specifice

Restaurarea şi consolidarea ansamblului monument istoric al Mănăstirii Bîrnova, comuna Bârnova, judeţul Iași, compus din 5 clădiri: Biserica Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Clădirea Chilii (cu funcțiune de muzeu în urma restaurării prin proiect), Ruinile din Incintă, Turnul Poartă, Zidul de Incintă, care este un complex reprezentativ pentru patrimoniul cultural naţional, grupa A, are scopul promovării valorilor cultural religioase și atragerii numărului de turiști în zonă, prin lucrări de restaurare și consolidare structurală a clădirii și lucrări de remodelare a plasticii fațadelor.

Implementarea proiectului va determina creșterea atractivității zonei, va contribui la conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului cultural al județului Iași și la dezvoltarea sectorului turistic, atât la nivel local, cât și la nivel național.

Arhitectura bisericii

Planul arhitectural al Mănăstirii Bârnova este asemănător cu cel al Mănăstirii Dragomirna, ea făcând parte din ansamblul marilor ctitorii arhitecturale din Moldova care sintetizează elementele arhitecturale românești cu cele bizantine, transmise prin Țara Românească.

Ascunsă în codrii seculari ai Iașului, incinta Mănăstirii Bârnova este protejată de ziduri înconjurătoare de apărare, cu metereze. La poartă este un turn clopotniță, prin care se intră în mănăstire. Atât clopotnița, cât și zidurile de incintă sunt lipsite de vreo inscripție.

Biserica are o înfățișare exterioară măreață, fiind construită în stilul Galatei, în plan triconc, cu două turle, din care una masivă, deasupra pridvorului și alta mai subțire, octogonală, ornamentată în exterior. Pentru prima dată în Moldova, la bisericile lui Miron Barnoschi-Movilă apare turnul-clopotniță lipit de biserică, amplasat deasupra pridvorului. Acesta schimbă și îngreuiază înfățișarea exterioară a bisericii în ansamblul ei. Turla de deasupra pridvorului este un element de fortificație, având la primul etaj o tainiță în care puteau fi ascunse odoarele bisericii la vreme de primejdie și la etajul al doilea o încăpere cu rol de apărare, având practicate în ziduri metereze pentru tras cu pușca. În această turlă se intra printr-o ușă secretă, ascunsă în epocă de spătarul unei strane bisericești din pronaos. De asemenea, se remarcă și prezența contraforturilor laterale masive pe colțurile pridvorului.

Biserica Mănăstirii Bârnova este împărțită, conform tradiției bizantine, în pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul este dreptunghiular, sprijinit în exterior, la colțuri, de contraforturi masive. În interior are o boltă cu două calote, care sunt ornamentate de jur împrejur de torsade timbrate cu scuturi mici. Pronaosul este asemănător cu cel al Mănăstirii Dragomirna, dar cu boltiri mai simple și lipsit de ornamentarea fastuoasă a ctitoriei lui Anastasie Crimca. Între pronaos și naos lipsește peretele despărțitor, fiind înlocuit cu trei arcade și doi pilaștri groși, reprezentând una dintre caracteristicile arhitecturii bisericești din secolul al XVII-lea din Moldova, prototipul acestei noi împărțiri găsindu-se pentru prima dată la Mănăstirea Galata.

Naosul prezintă particularitatea de a transmite greutatea turlei pe zidurile laterale prin arcuri transversale, întocmai ca la Mănăstirea Dragomirna. În schimb, lipsesc nervurile împodobite cu torsade, precum și arcaturile încrucișate ale bolții. O catapeteasmă mare desparte naosul de altar. Biserica Mănăstirii Bârnova nu este pictată.

Alte construcții din incinta mănăstirii

Zidul de incintă

Mănăstirea Bârnova este înconjurată de un zid de incintă construit din piatră, cu o înălțime de circa 5 metri. Zidurile înconjoară mănăstirea din toate părțile, având o formă de patrulater. Materialele de construcție provin din rezervația paleontologică Repedea aflată în apropiere, fiind calcare sarmatice sfărâmicioase, de slabă calitate. Rezistența scăzută la intemperii a acestor materiale a făcut ca zidul să se ruineze în timp, el fiind refăcut între anii 1985-1987 pe porțiunile căzute.

În incinta mănăstirii se poate intra pe două căi de acces: pe sub turnul clopotniță de pe latura de est și printr-o poartă de mici dimensiuni practicată într-un turn de pe latura de vest, boltită sub un arc de piatră.

Turnul clopotniței

Ca și zidul de incintă, și turnul clopotniță amplasat pe latura de est a incintei, era construit din calcar sarmatic de Repedea, material sfărâmicios ales probabil pentru motivul că era mai ușor de adus de la cariera aflată în împrejurimi.

Turnul are două etaje, la parter se află o intrare boltită în incinta mănăstirii, la primul etaj se află tainița, având ferestre dreptunghiulare de dimensiuni mici, iar la al doilea etaj este camera clopotelor cu ferestre de dimensiuni mari, terminate la partea superioară în acolade. Acoperișul turnului are forma unui bulb alungit. Intrarea în turn se face pe o scară de zid aflată pe latura nordică.

Casa Egumenească (Palatul Domnesc)

În curtea Mănăstirii se află Palatul Domnesc al doamnei Dafina, construit odată cu mănăstirea și la care arheologii au identificat trei niveluri de construcție, puse în evidență de cele trei niveluri de pardoseală deasupra pivniței, datate 1629, 1667 și 1728.

În anul 1875, clădirea a suferit unele refaceri. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, latura stângă a clădirii s-a degradat puternic. Autorii lucrărilor de restaurare începute în 1999 au protejat provizoriu clădirea printr-o șarpantă din lemn peste care s-a pus o învelitoare din pânză bituminată.

Beciuri

În incinta mănăstirii, la mică distanță de absida altarului bisericii, se află niște ruine ale unor beciuri construite în secolul al XVII-lea. Tavanul beciurilor este boltit, el fiind confecționat din piatră. Stratul de pământ care le acoperea a fost îndepărtat cu prilejul efectuării lucrărilor de restaurare, dorindu-se ca beciurile să fie astfel mai bine puse în valoare.

Istoria ansamblului Mănăstirii Bârnova

Prima mărturie despre Mănăstirea Bârnova s-a păstrat de la cronicarul Miron Costin care a lăudat osârdia și strădania binecredinciosului voievod Miron Barnovschi-Movilă de a ridica noi locașuri bisericești. Acesta a ridicat Mănăstirea Barnovschi în orașul Iași, precum și Mănăstirea Hangu din Munții Neamțului.

Aşezământul a fost construit în 1629 de domnul Moldovei, Miron Barnovschi, care, fiind mazilit de turci în 1633, n-a apucat să termine mănăstirea. Construcţia s-a sfârşit abia în 1662-1666, de Dabija Vodă, acesta a murit în anul 1666, fiind înmormântat în biserica a cărei construcție o încheiase.

Începând din anul 1662, Mănăstirea Bârnova a fost închinată pe rând Patriarhiei Ierusalimului, Muntelui Athos, Muntelui Sinai, Patriarhiei din Constantinopol și Patriarhiei din Alexandria, fiind administrată de către călugării greci pe o perioadă de 200 de ani.

În anul 1678, doamna Dafina Dabija a dăruit Mănăstirii Bârnova, unde era înmormântat soțul ei, mai multe sate lăsate de acesta cu limbă de moarte.

Mănăstirea Bârnova a avut multe moșii, printre care Buhaiul, Cascariu, Dumbrăvița, Puțineni (jud. Dorohoi), Bâlca, Păunești, Borșani, părți din Fierbinți și Haret (jud. Putna), Capotești, Petrești, Scânteia, Valea Satului, Belcești și Filozofu (jud. Vaslui), Iezerul de la Dorohoi etc.

La 15 septembrie 1863, prin efectul Legii secularizării averilor mănăstirești, domeniile și bunurile mănăstirii trec în proprietatea statului. Ca urmare a pierderii proprietăților care aduceau venituri mănăstirii și a plecării călugărilor la alte mănăstiri, biserica s-a ruinat, catapeteasma putrezind cu totul. O primă serie de lucrări de restaurare s-au efectuat în 1875.

Ulterior, în anul 1902, s-au efectuat o serie de reparații interioare și s-a înlocuit catapeteasma cu cheltuiala preotului paroh Gh. Mereuță și a soției sale, Eufrosina, prin osteneala economului I. Mitescu din Iași. Cu această ocazie s-a amplasat o placă metalică pe peretele estic al pridvorului, având următoarea inscripție: “Această sf. biserică zidită de fericitul ctitor MIRON BÂRNOVSKI V.V. la 1630, acum în anul 1902, catapiteasma ajungend în stare cu totul putredă s’a făcut din nou împreună și cu alte reparațiuni interne cu cheltuiala smeritului preot paroh GH. MIREUȚĂ și soția sa EFROSINA, prin osteneala Economului I. Mitescu din Iași, în ḑilele MAJESTĂȚEI SALE CAROL I REGELE ROMÂNIEI, sub Arhipăstoria Înalt Prea sf. PARTHENIE MITROPOLIT MOLDOVEI.”

În două perioade: 1908-1945 și 1950-1990, lăcașul de cult a avut statut de parohie, iar între anii 1945-1950 a fost mănăstire de maici.

La intervenția Comisiei Monumentelor Istorice, între anii 1968-1970 s-au efectuat lucrări de restaurare a monumentului istoric. În acea perioadă s-a restaurat turnul clopotniță de la intrare și s-a înlocuit tabla de pe acoperișul bisericii cu tablă galvanizată.

În iulie 1991, după o perioadă de părăsire a mănăstirii în timpul regimului comunist, timp în care biserica și Palatul domnesc al doamnei Dafina au început să se ruineze, tradiția monastică a revenit la Bârnova, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei redându-i statutul de mănăstire de călugări și acordând binecuvântare ieromonahului Calistrat Chifan de a se ocupa de reorganizarea mănăstirii. Începând din anul 1997, starețul mănăstirii este protosinghelul Paisie Furdui, iar mănăstirea dispune de o obște monahală tânără.

sursa: SC IASICON SA

Related posts

Femeia Antreprenor 2024

Mecanism de susținere și promovare SOFT CLEAN TECHNOLOGY S.R.L.

Rezultatele implementării proiectului PROFESSIONAL ACTIVATOR (Newsletter)